În ţara noastră, dar şi în alte regiuni de pe Glob, în multe locuri ieşirea gazelor din subsol la suprafaţă determină deplasarea apei din adânc şi antrenarea particulelor argiloase şi nisipoase din straturile de rocă.Rezulta un noroi mai mult sau mai puţin vâscos ,ce se ridică prin crăpăturile ce taie straturile şi care , odată ajuns la suprafaţă ,se revarsă creând în timp un relief specific.Cel mai adesea rezultă conuri şi platouri cu dimensiuni variabile ,dar mici.Aceste forme ,şi
într-o anumită măsură mecanismul circulaţiei materiei şi construcţiei lor ,se apropie mult de cel al marilor efuziuni de lavă ce creează aparatele vulcanice,de unde şi numele ce le-a fost dat.Diferenţele dintre ele sunt enorme ,trei fiind esenţiale : dimensiunile (câţiva zeci de metri pătraţi până la câteva hectare în raport cu câţiva km2),natura materiei ce se deplasează(noroi faţă de topituri de rocă) şi durata existenţei formelor de relief create (doi-trei ani la vulcanii noro-
ioşi şi zeci de mii de ani la vulcanii propriu-zişi).
Astfel de fenomene naturale ,în ţara noastră ,se produc frecvent Subcarpaţi, dar au fost descrise în ultimii 150 de ani şi în alte locuri(ex.la Haşag ,lângă Ocna Sibiului ,sau la Homorod ,la Bazna ,în dealurile Transilvaniei apoi şi în unele locuri din Moldova unde sunt numiţi ,,gloduri” sau ,,ochiuri de gloduri”).
Dar ,formele cele mai interesante ,care au dimensiunile cele mai mari şi unde procesele au o intensitate deosebită ,sunt întâlnite în Subcarpaţii Buzăului ,pe un aliniament de cca. 20 km ,între aşezările Berca şi Arbănaşi.
Lângă schela din marginea satului Berca există un platou argilo-nisipos care a rezultat din slabe erupţii noroioase.La cca. 10 km ,pe stânga drumului pietruit ,se află platoul Pâclele Mici , unde există cel mai mare număr de vulcani ce au conuri ,cratere cu dimensiuni extrem de variate ,precum şi o morfologie complexă ,rezultată pe de o parte din acumularea noroiului ,iar pe de altă parte, din şiroirea apei de ploaie.Repartiţia acestora este neuniformă ,distingându-se cel puţin trei situaţii.În est există un sector de platou nisipo-argilos relativ neted ,slab fragmentat ,pe care activitaţile vulcanice au încetat sau sunt extrem de reduse.În centru şi vest se află sectorul cu cel mai mare număr de conuri de noroi ce apar sub formele de grupări de 3-5 vulcani cu înălţimi de 2-8m ,cu cratere ce au diametre de 10-100cm din care iese noroi vâscos ,care se scurge sub formă de limbi ce ating lungimi de 20-50cm.
Dacă în jurul craterului noroiul este proaspăt sau în curs de uscare, la mijlocul şi la periferia conului ,el este uscat şi brăzdat de crăpături de uscăciune ce se îscriu în sisteme poligonale cu dimensiuni variabile.La ploi ,apa se scurge în şuviţe pe flacurile conurilor creând prin eroziune pe acestea un ansamblu de şănţuleţe ,rigole ,ravene ;la exterior materialele transportate prin acumulare,dau poale prelungi pe care apa se împrăştie.Cel de-al treilea sector se află la jumătatea nordică a platoului.Aici apar două aspecte distincte.Mai întâi se im-
pun conurile de noroi aplatizate ,dar cu cratere foarte largi(1-5m),din care se revarsă în toate direcţiile un noroi fluid care se împrăştie pe distanţe de 50-150m.În al doilea rând ,la exteriorul acestora ,platoul este intens fragmentat de ravene şi torenţi adânci ,interfluviile dintre ele fiind transformate în creste ,situaţie care creează imaginea unui peisaj dezolant(pământuri rele).
Platoul Pâclele Mici constituie o rezervaţie naturală(9,4 ha),din 1924 ,obiectul protecţiei fiind peisajul impus de relief şi două specii de plante halofile-Nitraria schoberi şi Obione verrucifera-aflate în extremitatea vestică a arealului lor.
VIZITA…
de I L Caragiale
Demonstratie
Autorul acestei schite este Ion Luca Caragiale, fiind cel mai mare dramaturg roman, surprinde in comediile sale “O scrisoare pierduta”; “O noapte furtunoasa”; “D-ale carnavalului”; Conul Leonida fata cu Reactiune” aspecte caracteristice societatii romanesti de la sfarsitul secolului al XIX-lea. In schitele sale critica educatia gresita primita de copii la scoala sau in familie. Acesta opera litara este caracteristica genului epic care suprinde totalitatea operelor literare in proza in care autorul isi transmite in mod indirect gandurile si sentimentele prin intemediul naratorului si actiunii la care participa personajele. Schita este o opera epica, in proza, de dimensiuni reduse, avand o actiune redusa la un singur episode semnificativ din viata unui personaj sau a mai multor persoanje.
Naratorul acestei schite este la persoana I fiind participant direwct la actiune. Indicii de timp si de spatiu in aceasta opera sunt: Sfantul Ion, dupa formaliatile de rigoare, odaia alaturata, vestibule. Principalul mod de expunere este naratiunea, dar si descrierea care este folosita in expozitiune cu rolul de a fixa cadrul desfasurarii actiunii, iar dialogul este folosit ca mijloc de caracterizare. In schita nu sunt prezentate elementele de portret fizic, dar se insista adupra vestimentatiei personajului principal ce scopul de a sublinia clasa socialacareia apartine. Replicile lui Ionel sunt putine si relative scurte demonstrand vocabularul restrans. Replica “…dart u de ce tragic?” impune imaginea unui copil nepoliticos chiar si fata de straini. Actiunea este simpla lineara organizata pe momentele subiectului. Intriga o constituie hotararea naratorului de-as vizita o mai veche prietena. Expozitiunea prezinta locul la resedinta familiei, timpul de Sfantul Ion si personaje:principa Ionel, secundare d-na Popescu si musafirul, figurante servitoarea iar episodice tatal lui Ionel. Desfasurarea actiunii surpinde nazbatiile sarbatoritului conflictul cu servitoare, zgomotul infernal produs de trambita si toba, accindentarea mameii, patarea pantalonilor cu cafea. Punctul culminant cuprinde lesinul baiatului in urma fumarii unei tigari. Deznadamantul constituie observarea dulcetii puse de Ionel in sosonii musafirului. Ionel este personajul principal, individual si imaginar al acestei schite. Apartine unei familii burgheze si caracterizat prin descrierea naratorului ca fiind un copilas de vreo opt anisori, imbracat ca maior de rosiori in uniforma de mare tinuta. Acesta apartinand unui statut social bine dezvoltat financiar isi permite sa vorbeasca cu musafirul la persoana a II-a.Lipsa de educatie dovedita prin manifestari este evidentiat si prin faptul ca mananca dulceata direct din chesea si totodata lipsa de inteligenta este dovedita prin replicile sale fiind un numar de patru.Titlul schitei este alcatuit din substantivul comun “ vizita’.
Prin toate aceste trasaturi specifice opera literara :”Vizita…”de I L Caragiale este ca specie a genului epic :schita.
Rezumatul schitei ,,Vizita…’’
Prima fraza a schitei, “M-am dus la Sf. Ion sa fac o vizita doamnei Maria Popescu, o veche prietena, ca s-o felicit pentru onomastica unicului sau fiu, Ionel Popescu…” , constituie intriga actiunii.
Dupa ce precizeaza motivul vizitei , in expozitiune , naratorul il caracterizeaza direct pe Ionel , “un copil foarte dragut de vreo opt anisori”, “imbracat ca maior de rosiori, in uniforma de mare tinura”.Musafirul , in ipostaza de personaj-narator , ii adduce in dar sarbatoritului o minge “foarte mare de cauciuc si foarte elastica”, ceea ce face placere atat doamnei Popescu, cat si fiului ei.Dupa ce converseaza despre agricultura si despre vreme, oaspetele remarca faptul ca, in ultimul timp, doamna nu mai fusese vazuta la plimbare, la teatru sau la petreceri.Aceasta se scuza, explicandu-i ca se ocupa de educatia copilului si acest lucru il ocupa foarte mult timp, mai ales ca ea “nu vrea sa-l lase fara educatie”.
Desfasurarea actiunii evidentiaza urmarile pe care educatia le are asupra comportamentului baiatului , relatate de narator ca martor al intamplarilor.Primul efect al acesteia se vede imediat, deoarece din camera alaturata se aude “o voce ragusita de femeie batrana”, care-i reclama doamnei ca Ionel “ nu s-astampara” si e gata sa rastoarne masina de facut cafea.Expresia mamei este plina de incantare pentru strengariile copilului si remarca entuziasmata cat este de “destept”.Ea se indreapta spre usa, dar “micul maior” ii opreste trecerea , “luand o poza foarte martiala”.Mama-l saruta si il scuipa sa nu-l deoache,apoi, rugandu-l sa nu se mai apropie de “masina” , isi continua conversatia cu musafirul.
In acest timp , Ionel merge intr-un colt al salonului unde “pe doua mese, pe canapea , pe foteluri si pe jos stau gramadite fel de fel de jucarii”.Copilul isi alege o toba si o trambita , cu care, in timp ce se legana pe un cal de lemn, face un zgomot asurzitor, incat cei doi adulti nu se mai inteleg.Observatia mamei “ ca nu e frumos cand sunt musafiri” si mai ales precizarea oaspetelui ca “la cavalerie nu e toba si maiorul nu canta cu trambita” schimba jocul copilului care scoate sabia si incepe sa atace tot ce-i iese in cale.Prima victima este “jupaneasa cea ragusita” , care intra pentru a aduce cafea si dulceata.Ea este salvata in ultimul moment de mama ce-i sarise in ajutor si care-si plateste cutezanta, deoarece se alerge cu o “puternica lovitura de spada”, sub ochiul drept.Incidentul nu o supara pe doamna Popescu si vrea drept rasplata de la copil o sarutare, pentru a-l ierta.Oaspetele ii cere permisiunea de a fuma la cafea, iar gazda, dupa ce-i precizeaza ca la ei se fumeaza ii spune razand ca si “maiorului” ii cam place.Surprins oaspetele ii atrage atentia ca tutunul este o “otrava” iar copilul care “lucra cu lingura in cheseaua de dulceata” , intreaba obraznic: “ Da` tu de ce tragi?”
Mama considera ca baiatul a mancat prea multa dulceata, dae el mai ai cateva lingurite si dispare in vestibul , de unde se intoarce cu cheseaua goala.Se apropie apoi de musafir , ia din tabacheta o tigara pe care o pune in gura si, salutand militareste, cere un foc.La indemnul mamei amuzate , oaspetele ii aprinde tigara, pe care copilul o fumeaza pana la carton , apoi incepe sa se joace cu mingea , trantind-o cu atata indarjire , incat aceasta , dupa ce “tulbura grozav linistea ciucurilor de cristal” ai candelabrului , ii zboara musafirului ceasca , oparindu-l cu cafea.Si de aceasta data interventia mamei este formala , ea isi consoleaza oaspetele spunandu-i ca pata de pantaloni “iese cu nitica apa calda”.
In momentul urmator, care este si punctul culminant al actiunii , copilul lesina din cauza tutunului, iar musafirul, in timp ce mama este “disperata”, il stropeste cu apa rece pana isi revine.
Deznodamantul schitei include plecarea oaspetelui care abia acasa isi da seama din ce cauza disparuse Ionel cu cheseaua in vestibul:ca sa-i toarne dulceata in sosoni.
Copyright © http://www.referat.evonet.ro ™
VITAMINE
Vitaminele se deosebesc între ele prin structura lor chimică uneori destul de complicată, făcând parte din diferite clase de substanţe organice. Denumirea de vitamine le-a fost atribuită de chimistul polonez Cazimir Funk (1911) reflectând prezenţa lor indispensabilã pentru viatã, dar în acelaşi timp şi presupunerea greşită a acestuia de a le considera ca pe nişte substanţe bazice de tipul aminelor.
Vitaminele sînt catalizatori biochimici (biocatalizatori) care în cantităţi extrem de mici sunt absolut indispensabili organismului animal pentru reglarea şi stimularea metabolismului.
Lipsa sau insuficienta vitaminelor din hrană provoacă tulburări, care, se agravează cu timpul, dând o serie de boli denumite avitaminoze (scorbut , pelagră etc.).
Boala produsã prin lipsa unei singure vitamine din alimentaţie se numeşte avitaminozã, iar a mai multor vitamine concomitent poliavitaminozã.
Sinteza naturalã a vitaminelor aparþine numai organismului vegetal. Organismul animal primeşte aceste substanţe indispensabile o dată cu alimentaţia, fie sub formă de vitamine, fie sub o formă premergătoare, de provitamine, care după aceea se transformă în vitaminele corespunzătoare.
După stabilirea structurii chimice a vitaminelor şi a enzimelor, s-a constatat că cele mai multe dintre vitamine intră în compoziţia enzimelor. Vitaminele cunoscute până în prezent au fost notate prin majusculele alfabetului latin: A, B, C, D, E etc. însoţite uneori de cifre scrise jos în dreapta acestor litere (B1, B2, D1, D2 etc.).
În afara deosebirilor structurale şi a rolului diferit pe care-1 au în organism, vitaminele pot fi diferenţiate tinind seama de solubilitatea lor în diferiţi solvenţi.
În funcţie de felul solvenţilor, vitaminele se pot clasifica în două grupe:
- vitamine liposolubile adică solubile numai în grăsimi sau solvenţi, ai acestora
- vitamine hidrosolubile, adică solubile în apă.
Vitaminele liposolubile. Din această grupă fac parte vitaminele: A, D, E şi K.
Vitaminele D (antirahitice) reglează. conţinutul în săruri minerale ale organismului şi condiţionează în special depozitarea normală a calciului în ţesutul osos. Se găseşte în "untura de peşte", grăsimea obţinută din ficatul unor peşti marini, şi în ficatul mamiferelor şi a păsărilor sub forma denumită vitamina D2 sau calciferol.
Dacă alimentele sunt sărace în aceastã vitamină, organismul este predispus la rahitism, datorită decalcifierii organismului. La copii rahitici oasele rămân moi şi astfel se deformează uşor, iar la adulţi oasele devin fiabile, rupându-se la unele eforturi mai mari (osteomalacie).
Continutul în vitamina D din organism se măreşte dacă acesta este supus acţiunii radiaţiilor ultraviolete, datorită faptului că provitamina D (7 dihidro-colesterolul) din piele este transformat în vitamină D. Aşa se explică acţiunea terapeutică a razelor solare asupra copiilor bolnavi de rahitism.
În stare pură cristalizată s-a mai obţinut vitamina D3, iar sintetic vitamina D4, care formează împreună cu vitamina D2, respectiv calciferol, grupa vitaminelor D.
Vitaminele din grupa K (antihemoragice). Lipsa acestor vitamine din hrană provoacă sângerarea celulelor subcutanate şi a traiectului stomacalintestinal. În organismul omului şi al animalelor, vitaminele K măresc cantitatea de protrombină în sânge, şi prin aceasta sângele se încheagă normal. Vitamina Kl, care se găseşte în foile verzi de lucernă, spanac, castane, varză şi de asemenea în ficat şi muşchi.
Vitamine hidrosolubile. Din această grupă fac parte vitaminele complexului B, vitamina C şi vitamina PP.
Vitamina PP (vitamină antipelagroasă). Lipsa ei din alimentaţie produce boala numita pelagra. Pelagra, care se manifestă prin eczeme, slăbiciune, tulburări nervoase, apare mai ales în regiunile unde alimentaţia se bazează în cea mai mare parte pe mălai.
Cuvântul de pelagră provine din limba italiană pelle agra, care înseamnă piele aspră. Cele mai bogate alimente în vitamina PP sunt: carnea, ficatul, laptele sucul de roşii (tomate), spanacul şi drojdia de bere.
Realizările oamenilor de ştiinţă în domeniul studiului vitaminelor au contribuit la obtinerea lor pe cale sintetică. Astăzi, industria chimico-farmaceutică, din ţara noastră, prin fabricile de la Bucureşti, Cluj şi Iasi, este în măsură să producă toate tipurile cunoscute de vitamine necesare prevenirii şi tratării avitaminozelor şi poliavitaminozelor.
Copyright © http://www.referat.evonet.ro ™
VISUL MAICII DOMNULUI
Aceasta rugaciune cine o va fi citi cu credinta, pe toata ziua o data si o va purta la sine acela cu puterea lui Dumenzeu cel in trei fete preaslavit si cu ajutorul Prea Sfintei de Dumnezeu Nascatoare va fi pazit de toate relele si nu se va terne de inecare in rauri sau mare, nici nu va muri de o moarte cumplita si la boala isi va afla mangaierea sufletului sau si insanatosire. Femeia insarcinata de o va citi in toate zileie va naste cu usurinta, iar cei asupriti isi vor dobandi dreptatea. Cel ce se va supara, de dusmani si de duhul necurat se va izbivi si la sfarsitul vietii sale, cu trei zile inainte de moartea sa, va vedea in somnul sau pe Prea Sfanta de Dumnezeu Nascatoare cu ale carei rugaciuni, "Hristoase, Dumnezeule, mantuiestene pe noi. Amin".
"Cereti si vi se va da voua !
Bateti si vi se va deschide !"
(Visul ce a visat Nascatoarea de Dumnezeu mai inainte de a se rastigni domnul nostru lisus Hristos).
Dormind Prea Sfanta Fecioara Nascatoare de Dumnezeu in muntele Elianului, cand a fost in cetatea Vihleemului, unde a venit la Sfintia sa Domnul nostru Iisus Hristos si a intrebat-o: "Maica mea prea Sfanta, dormi?" lar ea a zis: "Fiul meu prea dulce, prea frumoase Iisuse, am fost adormita si iata ca am vazut strasnic vis pentru tine."
Si a zis Domriul : "Spune maica mea, visul ce ai vazut".
Si a zis Maica: "Fiul meu prea duloe, am vazut pe Petru in Roma si pe Pavel in Damasc. lar pe tine te-am vazut in cetatea lerusalimului rastignit pe cruce intre doi talhari. Carturarii, fariseii si necredinciosii jidani defaimandu-te foarte te-au batjocorit si descull te-au judecat si cu fiere te-au hranit si cu otet te-au adapat, cu trestie si cu toiag peste cap te-au batut si in sfantul obraz te-au scuipat; cununi de spini pe capul tau au pus si unul dintre ostasi cu sulita in coasta te-a impuns din care indata a iesit singe si apa.
Soarele s-a intunecat si luna in roseata s-a schimbat. Catapeteasma bisericii de sus pana jos in doua s-a despicat, intuneric mare s-a facut peste tot pamantul, de la al saselea pana la al noualea ceas. Iosif si cu Nicodim mi se parea ca te pogorau de pe cruce si cu juli curat te-au infasurat si in mormint nou te-au pus. In iad te-ai pogorit si usile cele de arama le-ai zdrobit, pe Adam si pe Eva scotandu-i afara si inviind a treia zi te-ai inaltat la ceruri si te-ai pus de-a dreapta Tatalui".
Iar Domnul a zis: "Maica mea Prea Sfanta! Adevarat vis ai avut si acestea toate eu voi sa le patimesc pentru neamul omenesc. Si de va scrie cineva visul tau si-l va tine la sine, il va purta si in casa sa il va avea, de acea casa necuratul nu se va apropia si pe duhul cel necurat il va goni si ingerul lui Dumnezeu va sta totdeauna langa dansul de-a dreapta si de navalirile si supararile despre oamenii cei rai va fi mantuit, la drum de va calatori si va avea acest vis pe langa sine acel om nu se va teme de grindina, de tunet de fulger, si de toata moartea grabnica va fi ferit. Arhanghelul Mihail va fi langa dansul, indreptand calea lui ori incotro va merge, la dreapta Judecata va afla mila si la iesirea lui din viata ma voi arata lui dimpreuna cu tine, Maica mea, si ingerul meu va lua sufletul lui ducandu-I intru irnparatia cerurilor, veselindu-se acolo cu toti dreptii care din veac au placut mie! Amin".
O, prea dulce si sfanta Doamna Fecioara Maria, de Dumnezeu Nascatoare, primeste nevrednica mea rugaciune si ma pazeste de moartea napraznica si-mi daruieste pocainta inaintea sfarsitului meu. Amin!
Din toata poezia iernii, deloc lipsita de maretie, Vasile Alecsandri se dovedeste totusi un temperament clasic, iubind marile deschideri solare, peisajele luminate puternic. "Teroarea boreala" il determina sa priveasca iarna ca pe un anotimp al incremenirii totale, al mortii naturii, al lipsei de spatiu si mobilitate. Poeziile "Mezul iernei", "Gerul", "Iarna", "Viscolul" construiesc un tablou suprareal, al lumii cuprinse de anotimpul rece. "Viscolul" este expresia cea mai vie a imaginii apocaliptice a stihiei dezlantuite, venite din tinuturi boreale, din lumea ghetarilor. Aceasta persistenta a nordului enigmatic, preluata din mitologiile germane, creeaza un Niflheim sui-generis, un taram al zapezilor vesnice, in care sansele de supravietuire ale privitorului solitar nu se implinesc decat in preajma focului. Vijelia vine cu intreaga cohorta de manifestari a anotimpului rece: "Crivatul din meazanoapte vajaie prin vijelie,/ Spulberand zapada-n ceruri de pe deal, de pe campie./ Valuri albe trec in zare, se aseaza-n lung troian/ Ca nisipurile dese din pustiul african." Tabloul este desertic, de o maretie inspaimantatoare, poetul
percepe viscolul ca pe o amenintare permanenta.
Viscolul scoate la iveala animalele de prada, lupii si corbii, simboluri ale ferocitatii extreme, aducatoare de moarte, pradatorii facand parte din acelasi spectacol dinamic al naturii: "Viscolul framanta lumea!... Lupii suri ies dupa prada,/ Alergand, urland in urma-i, prin potopul de zapada./ Turmele tremura: corbii zbor vartej, rapiti de vant,/ Si rachitile se-ndoaie, lovindu-se de pamant."
Imaginile sonore ale vijeliei sunt coplesitoare; un urias vacarm, al groazei apocaliptice, cuprinde intregul spatiu: "Zberat, raget, tipet, vaiet, mii de glasuri spaimantate/ Se ridica de prin codri, de pe dealuri, de prin sate,/ Si-n departe se aude un nechez rasunator.../ Noaptea cade, lupii urla... Vai de cal si calator!". Imaginea pustiei de gheata se amplifica, intr-o gradatie a senzatiilor: demonii anotimpului rece se fac simtiti peste tot, scotand sunete de o inimaginabila varietate. Singurul aventurier in acest taram este un calaret nefericit, gonit din urma de urletele lupilor, de noaptea transformata intr-un taram al stihiilor. Tabloul naturii dezlantuite, impersonala in maretia ei, este clasic prin esenta, marile talazuiri lichide fiind controlate de o regie cosmica perfecta.
Singura scapare in acest spatiu neprimitor este casa mitica, primitoare, cu luminile aprinse in mijlocul pustiului de gheata: "Fericit acel ce noaptea ratacit in viscolire/ Sta, aude-n camp latrare si zareste cu uimire/ O casuta dragalasa cu ferestrele lucind,/ Unde dulcea ospetie il intampina zambind!" Tabloul crud al iernii, populat cu animale de prada, corbi sau lupi, bantuit de vanturi de o forta nemasurata, este eludat, prin antiteza, de interiorul bland al casei, focul fiind moderator al teribilei vijelii de afara. Prietenia peisajului domestic, sugerata chiar prin latratul cainilor, se opune vacarmului terifiant al iernii. Casa, domul, devine simbolul universului protejat, un centru al lumii, un refugiu salvator intr-un pustiu de gheata. Teama de iarna a lui Alecsandri se transforma astfel in prilej de preamarire a asezarilor omenesti, oaze ale linistii si ale calmului vietii personale. Casa incalzita, cu "ferestrele lucinde", reflectand focul din sobe, are corespondenta deplina cu aceea evocata in sensurile ei profunde de Gaston Bachelard: "De fapt, casa luminata, in campia pustie, este o tema literara care strabate secolele si pe care o regasim in toate literaturile. Casa luminata e ca o stea in padure. Ea il calauzeste pe calatorul care s-a ratacit." Observam cum poezia oscileaza permanent intre doi poli: stihia fluida, purtatoare de nenorociri, prevestitoare de moarte, si peisajul domestic, pazit de patrupedele latratoare, cu o casa primitoare, oferind spectacolul fascinant al focului. Poezia lui Alecsandri contureaza, in imagini bine structurate, desprinse ca pozele dintr-o diorama, imaginea anotimpului boreal, perturbator tocmai prin senzatia de opozitie totala cu viul, cu viata calduroasa, mediteraneeana.
Pastelul "Viscolul" este structurat in patru catrene, cu versuri de cincisprezece silabe si rima imperecheata, aabb. Peisajul este creionat in linii incerte, imaginea este mai mult auditiva decat vizuala, predominand sunetele ascutite sau grave, de o tonalitatea cand foarte joasa, cand foarte inalta: zgomotul vijeliei se compune din suieraturi, scartaituri funebre, strigate de sfarsit de lume, intr-un concert format diri-roii de glasuri, venind de peste tot. in ultima strofa, sunetele isi diminueaza tonalitatea, marcand apropierea unui liman salvator.
Copyright © http://www.referat.evonet.ro ™
Ce este acela un virus?
Un virus este de obicei un program proiectat să se autoreplice, infectând cât mai multe calculatoare, fără ca utilizatorii să îşi dea seama pe moment de acest lucru. Viruşii se ataşează de alte programe (fişiere EXE sau COM), iar mai recent, şi de documentele WORD, EXCEL, sau chiar fişiere HLP. Alţi viruşi pot să infecteze sectorul de boot al discului. Când se lansează în execuţie un fişier infectat sau când se porneşte calculatorul de pe un disc sau o dischetă virusată, se lansează şi virusul în execuţie. Adesea virusul rămâne rezident în memoria calculatorului, pentru a putea infecta următorul program lansat în execuţie sau următoarea dischetă accesată.
Viruşii au abilitatea de a executa unele procese în calculator. În timp ce unele din aceste acţiuni sunt sâcâitoare (cum ar fi afişarea unui mesaj la o anumită dată sau ca răspuns la o anumită acţiune a utilizatorului calculatorului) iar altele enervante (cum ar fi reducerea performanţelor calculatorului), există viruşi care pot provoca adevărate catastrofe, distrugând fişiere de date, documente, sau făcând calculatorul inutilizabil.
Primii viruşi au apărut acum câteva decenii, însă nu au cunoscut o răspândire la scară mondială decât după aparitia primelor PC-uri. În 1981 firma IBM scotea pe piaţă, alături de gigantele mainframe-uri care îi aduseseră succesul, un calculator personal bazat pe noul (pe atunci) procesor produs de firma Intel, 8088. Preţul acestuia era extrem de ridicat, însă produsul a fost un succes. Ca sistem de operare IBM a cumpărat MS-DOS de la firma Microsoft. Primele versiuni de DOS erau extrem de compacte (numai câteva zeci de Kb) şi nu aveau nici un protocol de securitate inclus.
După 5 ani, în 1986, apar primele rapoarte publice indicând entităţi virale pe IBM-PC. Era vorba de virusul Brain, un virus de boot. Apar astfel programe de tip antivirus create pentru a elimina viruşii informatici. Dacă primele programe antivirus erau extrem de simple (ca şi viruşii de altfel), programele din ziua de astăzi sunt adevărate capodopere de algoritmi şi cod.
Mai nou, pe Internet sunt unele site-uri protejate (de obicei cele de securitate de grad 0) care odată “sparte”, de calculatorul “hacker-ului” se prinde un virus care are acţiuni extrem de distructive şi imediate nu doar soft, ci şi hard (hard disk-uri inutilizabile, monitoare şi procesoare “prăjite” etc.). Fiţi pe pace! Pe site-urile româneşti, nu veţi găsi aşa ceva (nici protecţie, nici informaţii), în afară de viruşii clasici.
