Referate

CRESTINISMUL IN ROMANIA
IN SECOLELE X-XII



DOBROGEA

Odata cu încrestinarea bulgarilor (870), apoi a rusilor (989) si a maghiarilor (în jurul anului 1000), teritoriile tarii noastre au intrat mai mult decît înainte în atentia acestor puteri, ramînînd însa preponderenta influenta puterii bizantine. Din cauza politicii imperiale si a legaturilor comerciale cu lumea bizantina, Dobrogea îsi pastreaza legaturile religioase cu Constantinopolul. Dupa marea invazie avaro-slava din 602, care ravaseste organizarea crestina antica din Schytia Minor si pîna în secolul al IX-lea, cînd dominatia bulgara s-a extins si în sudul Dobrogei, centrul politico-religios Durostorum (Silistra) era cel mai important în toata aceasta provincie. O noua faza în viata ecleziastica la Durostorum începe în anul 971, cu recucerirea Dunarii de Jos. In acest an, împaratul Ioan Tzimiskes (969-976), dupa o asediere de trei luni al cetatii, îl învinge pe principele de Kiev, Sviatoslav, care ocupa nord-estul Bulgariei si nu voia sa se întoarca în Rusia. Imparatul reorganizeaza centrul episcopal de la Durostorum într-o forma mitropolitana, sub jurisdictia permanenta a Constantinopolului. Este foarte probabil ca întreaga Dobroge sa fi trecut sub aceasta autoritate. In pofida activitatii Bizantului de întarire a vechiului limes (linie strategica de aparare) scitic, spre sfîrsitul secolului asistam la începuturile unei adevarate organizari a autohtonilor, în lupta cu bizantinii. Prezenta crestina în Dobrogea ne mai este demonstrata si de descoperirea unor biserici la Murfatlar-Basarabi, Bisericuta-Garvan si Niculitel. La Murfatlar sînt cunoscute sase biserici, unele din ele fiind datate: leat 6500 (anul 992) si leat 6550 (=1042). Unele inscriptii în greaca si slava ne dau nume de preoti, calugari si credinciosi prezenti aici si confirma caracterul monastic al complexului de la Basarabi. Un alt centru bisericesc este Dinogetia-Garvan. Prosperitatea ei spirituala si materiala ne este demonstrata de diferite descoperiri arheologice: case, cruci, monede, o biserica, un cimitir, sigilii ale diferitelor personalitati laice si bisericesti. Biserica a fost construita dupa marea invazie a pecenegilor din 1036. A fost descoperita o cruce de aur cu relicviar care apartinuse lui "Mihail, arhipastor al Rusiei". Arhipastorul a fost identificat cu mitropolitul Mihai al Kievului (1130-1145). Referitor la viata spirituala a provinciei în secolele X-XII, din marturiile pe care le avem, putem afirma ca este multumitoare, daca nu uitam conditiile putin favorabile. Razboaiele si desele conflicte de aici au împiedicat construirea unor biserici durabile. Din acest motiv, astazi se cunosc urmele a putine biserici. Pentru perioada urmatoare (dupa sec. al XII-lea), un rol important în viata crestina a provinciei, ca si pentru estul Valahiei si sudul Moldovei, l-a avut arhiepiscopia de Vicina, devenita scaun mitropolitan în anul 1260.

TRANSILVANIA

Din secolul al IX-lea sînt cunoscute primele formatiuni prestatale, sub conducerea lui Gelu, Glad si Menumorut. La Dabîca, capitala lui Gelu, se cunosc ruinele unei biserici probabil din sec. al IX-lea, iar nu departe de actuala Dabîca s-au descoperit temeliile a trei biserici si alte obiecte religioase. In nord-vestul Transilvaniei exista formatiunea statala a lui Menumorut, cu centrul la Biharea, care nu vrea sa accepte dominatia ducelui maghiar Arpad (907), iar în tratativele cu trimisii acestuia invoca suveranitatea împaratului bizantin, pe atunci Leon al VI-lea. In noul context al prezentei maghiarilor în Transilvania, atitudinea autohtonilor de apropiere de Constantinopol trebuie sa o întelegem ca o încercare de a gasi o putere protectoare (îndepartata) împotriva tendintei de dominare a maghiarilor.
Maghiarii din cîmpia Panoniei vor veni în contact cu crestinismul latin al bavarezilor si al ducilor lor. De notat însa este faptul ca, în anumite aspecte, tînarul crestinism al maghiarilor din Transilvania va fi influentat la început de crestinismul cu radacini orientale din Transilvania si din regiunile sud-dunarene. De exemplu, casatoria preotilor, mentinuta aici pîna în 1112, ca si unele practici liturgice. Postul Mare începea lunea înainte de Miercurea Cenusii si dura sapte saptamîni. Datorita reformei gregoriene ca si apropierii de occidentul latin, maghiarii vor parasi practicile orientale, acestea ramînînd numai în uzul autohtonilor. Faptul este de o deosebita importanta, deoarece ne demonstreaza continuitatea etnico-religioasa a autohtonilor în cadrul larg al comuniunii de credinta al Bisericii antice, în trecerea ei spre perioada medievala, în care perioada încep sa se contureze tendintele politico-religioase bizantine generatoare de schisma. La Alba Iulia a fost descoperita o biserica cu absida semicirculara din sec. al X-lea si urmele unei biserici mai vechi. Deasupra acesteia din urma a fost construita în secolul al XII-lea o catedrala, marita ulterior.
Organizarea crestinismului din Transilvania se datoreaza sfîntului Stefan (995-1038) si succesorilor lui. Regele Stefan pune bazele scaunului mitropolitan cu centrul la Esztergom (Gran), unde construieste o catedrala în colaborare cu bizantinii. Sub jurisdictia lui erau 10 episcopii, dintre care doua erau în Transilvania: "Episcopatus Bihariensis" (Oradea) si "Episcopatus Transilvaniensis" (Alba Iulia), si una în Banat, în capitale lui Athum, Morisena (Cenad).
Episcopatus Bihariensis (Oradea). Se gasea în regiunile nordice ale lui Menumorut. Probabil a fost înfiintat în anul 1010. Stefan nu a reusit sa definitiveze organizarea acestei episcopii. Munca lui a fost continuata de Ladislau (1041-1095). In 1083, acesta continua activitatea expansionistica spre est iar în 1088 construieste abatia benedictina de la Sîniob, pentru a pastra aici o relicvie foarte importanta: mîna dreapta a regelui Stefan adusa de la Alba Regalis (Székesfehérvár). Ladislau ajunge pîna la curbura Carpatilor, în regiunile rîurilor Mures si Tîrnave. Impotriva acestei extinderi teritoriale reactioneaza vecinii lui, în special cumanii, iar cînd regele era ocupat cu o campanie militara în Croatia, în 1091, acestia îi invadeaza teritoriile si distrug cetatile Biharea si Tasnad. Intorcîndu-se, Ladislau construieste castelul Oradea si o biserica catedrala, stabilind aici centrul episcopal de Biharea, care primeste acum un capitlu de canonici si terenuri întinse. Intre granitele episcopiei de Oradea (Magnum Varadium) intrau judetele Oradea, Cluj, Satu Mare, Salaj, Debretin (Ungaria) iar spre nord, episcopia atingea o limita mai la nord de actuala granita româna. Viata crestina este în continua dezvoltare, deoarece dupa 100 de ani gasim multe parohii si manastiri de premonstratenzi, augustinieni, ioaniti si altii. Dupa 1192, adica dupa canonizarea regelui Ladislau I, biserica catedrala din Oradea a fost marita, iar relicviile sfîntului, alaturi de altele, au fost puse în altarul principal, biserica devenind un important loc de pelerinaj. Aceasta stare înfloritoare a fost afectata grav de invazia tatarilor din 1241, restabilindu-se apoi cu greu si pe parcursul unei lungi perioade de timp. Succesiunea episcopilor ne este cunoscuta începînd cu anul 1103.
Episcopatus Transylvaniensis (Alba Iulia). A fost înfiintat în acelasi timp cu cel de Oradea, iar la început îsi avea centrul în castelul de la Tasnad. Dupa invazia cumana din 1091, centrul s-a mutat la Alba Iulia si a fost dotat cu terenuri si cu un capitlu de canonici. Sub jurisdictia lui intrau zonele din centrul Transilvaniei, regiunea Ugocea (Ucraina) si regiunea Tasnad. Capitlul de la Alba Iulia avea si o scoala unde se pregateau viitorii clerici. La Cluj-Manastur, s-a înfiintat, probabil în 1062, o abatie benedictina cu o bogata activitate spirituala.
Regele Coloman (1095-1116), renuntînd la titlul purtat de antecesori, "rex Ungarorum", îsi ia titlul de "rex Ungariae" si introduce latina ca limba oficiala în administratia si în liturgia bisericeasca. Stabileste celibatul preotilor, iar în relatiile cu românii hotaraste ca daca unele teritorii de-ale lor au fost încredintate sau date bisericilor si manastirilor catolice, trebuiau sa ramîna în posesia acestora din urma. Ca si pentru episcopii de Oradea, nici aici nu se cunosc primii episcopi.
In regiunea Banatului exista ducatul lui Athum, botezat la Vidin în 1002; el construieste o manastire în interiorul castelului sau de la Morisena. Ca si Menumorut, nici el nu suporta expansiunea maghiara. Intr-o lupta cu regele Stefan este tradat de consilierul sau Cenad, care trece de partea maghiarilor. Acesta primeste botezul, iar apoi este trimis de rege cu un corp de armata împotriva lui Athum, care este învins în apropiere de localitatea Maidan. Teritoriul sau trece sub suveranitatea maghiarilor.
Episcopatus Morisena (Cenad). Este înfiintat de Stefan în capitala lui Athum, Morisena. Primul episcop este un calugar benedictin venetian, sfîntul Gerardo Sagredo. Sosind aici cu 12 calugari, nu gaseste nici biserica si nici o resedinta adaptata unei episcopii. Exista numai o manastire ocupata de calugarii greci ai sfîntului Ioan Botezatorul. In fata noilor sositi, aceastia parasesc locul, îndreptîndu-se spre Oroszlános. Ulterior, sfîntul Gerardo a construit aici o biserica catedrala în cinstea sfîntului Gheorghe, o abatie si o alta biserica dedicata Sfintei Fecioare si unde dorea sa fie înmormîntat. Din activitatea sa, cunoastem o scoala latina, unde studiau 30 de alumni. Este scoala cea mai veche cunoscuta pe teritoriul tarii noastre.
Gerardo moare ca martir în apropiere de Budapesta, pe 24 septembrie 1046, într-o revolta a ungurilor pagîni împotriva crestinilor. Un timp, trupul sau se gasea în biserica din Morisena; actualmente se afla în biserica San Donato din Venetia. Limitele episcopiei erau între afluentii Crisului, la nord, si cetatea Vidin la sud. La est se învecina cu Valahia iar la vest patrundea în fosta Iugoslavie si în Ungaria. Pîna la invazia tatara din 1241 nu avem alte informatii; putem presupune ca a avut un curs normal de dezvoltare, deoarece la aceasta data izvoarele ne vorbesc despre o situatie înfloritoare distrusa de invadatori. In continuare, episcopia nu va mai purta numele de Morisena, ci de "Tsanadiensis". Aici, succesiunea episcopilor este cunoscuta de la început.
Din aceasta perioada cunoastem ruinele unor manastiri si biserici (Oroszlános, Hodos, Meseseni, etc.) care pastreaza în constructie unele elemente arhitecturale prezente ulterior în stilul ramânesc, ca si altele specifice bisericilor din Kiev si Poskov (Ucraina) si Tihany si Zebegeny (Ungaria). Aceste biserici si manastiri trebuie puse în relatie cu scrisoarea regelui Ungariei Henric (1196-1204), în care îl informeaza pe papa Inocentiu al III-lea ca unele biserici ale calugarilor "greci" din regatul sau (Bihor) merg spre ruina din cauza "dezinteresului episcopilor diecezani si chiar din cauza grecilor însisi". Impotriva unor foste sau actuale afirmatii ale unor autori tendentiosi, demn de remarcat ni se pare faptul ca pîna în anul 1200, documentele timpului ne mentioneaza 72 de localitati transilvanene autohtone, ceea ce implicit ne spune ca la sosirea maghiarilor exista aici o populatie bastinasa.

De secole, crestinii din VALAHIA nu aveau decît preoti si episcopi (greceste: chorepiscopoi) trimisi de la Constantinopol, Iustiniana Prima (din sec. al VI-lea) si din centrele sud-dunarene sau din Dobrogea (secolele IV-VI). Nu se stie daca acestia erau descendentii unei populatii daco-romane, sau erau de origine greco-latina. Scaunul Apostolic Roman îi numeste "episcopi falsi", în opozitie cu episcopii sositi în Transilvania dupa încrestinarea ungurilor. Pentru perioada secolelor X-XII, nu avem alte informatii referitoare la viata si organizarea bisericeasca a Valahiei.

MOLDOVA

Sub aspect etnic, aici asistam la începuturile cristalizarii unei populatii autohtone deosebita de triburile pecenege, cumane si tatare si care nu accepta nici stapînirea acestora si nici pe cea a maghiarilor si saxonilor care trec peste curbura Carpatilor. Fiind Moldova în zona de influenta a Bizantului, Rusiei si Ungariei, fiecare din aceste puteri a încercat sa controleze si sa domine acest teritoriu. Insa atît populatia locala cît si triburile turanice s-au opus acestor tendinte, cu succes sau fara. Din cauza numarului mic al locuitorilor ca si a slabelor avantaje economice, atît Rusia cît si Bizantul s-au multumit cu unele avantaje derivate din influenta politico-religioasa si din comertul facut pe caile moldovene, în special pe rîurile Siret si Prut, comert obstaculat deseori de pecenegi si cumani. Pentru motive militare si religioase, începînd cu secolul al XIII-lea, Ungaria a ocupat unele zone de sosire în Moldova (regiunea Vrancea si pasul Oituzului). Trecînd prin pasul Bran, maghiarii au construit diferite fortarete de aparare împotriva invadatorilor din est. In acest context ia nastere episcopia numita a cumanilor (1227-1241). Din cauza deselor incursiuni ale triburilor tatare, contactele cu Bizantul au fost destul de slabe. Acesta este motivul pentru care Moldova are acum relatii deosebite cu centrul religios de la Halicz. Insa în contextul general al istoriei Moldovei, influenta bizantina este predominanta.