luni, 12 mai 2008

D-l Goe…

D-l Goe…
(naraţiune)

Ion Luca Caragiale s-a născut în anul 1852 în comuna Haimanale şi a murit în anul 1912 la Berlin.
Printre operele sale se numără:
- comedii: „ O scrisoare pierdută”, „ D-ale carnavalului”
- momente şi schiţe: “ Bubico”, “ D-l Goe…”, “ Five o’ clock”
- proză: “ Cănuţă om sucit”, “ La hanul lui Mânjoală”

Totalitatea întâmplărilor, evenimentelor spuse în ordinea pe care o foloseşte autorul formează o naraţiune.

“D-l Goe” este o schiţă.
Cele trei aşteaptă împreună cu Goe pe peronul din urbea X sosirea trenului Accelerat care să îi ducă la Bucureşti de 10 mai, pentru a-l salva pe puişor de la o nouă repetenţie.
Aşteptând trenul, doamnele îi admiră costumul de marinar tânărului Goe şi în urma discuţiei filologice despre pronunţarea cuvântului “marinar” este acceptată forma impusă de Goe, care este lăudat, deşi afost obraznic.
Familia se urcă în vagon, ocupând locuri datorită unor tineri politicoşi.
Goe refuză să intre în cupeu şi rămâne pe culoar „ca bărbaţii”, iar pălăria împreună cu biletul îi este smulsă de vânt, deşi un tânăr îl sfătuieşte pe Goe să nu scoată capul pe fereastră.
Apoi, apare conductorul care cere cucoanelor biletele la control, iar cele trei dame sunt nevoite să-i mai plătească lui Goe un bilet, iar pe deasupra şi o amendă, deşi i-au explicat conductorului că puişorul a pierdut biletul când a scos capul pe fereastră.
Dar peripeţiile lui Goe nu se opresc aici. El se loveşte de clanţa compartimentului şi începe să urle, iar damele sunt întristate că va sta cu capul gol la Bucureşti, deoarece toate prăvăliile sunt închise. Mai târziu rămâne blocat în toaletă şi damele sunt foarte speriate să nu cumva să îi vină rău puisorului. După ce conductorul îl eliberează pe captiv, Goe iese pe coridor cu mam’mare şi, fiind curios, începe să tragă de maşina cu mâner.
La mijlocul kilometrului 24, trenul se opreşte dintr-odată, iar în vagonul în care se află vinovatul, controlorii o văd decât pe mam’mare cu puişorul în braţe.
Pe parcursul călătoriei, cele trei dame care-l însoţesc pe Goe se maimuţăresc, se comportă ca nişte copii, pentru a-i fi pe plac puişorului.
Trenul soseşte cu întârziere de câteva minute la Bucureşti, iar cucoanele împreună cu tânărul Goe se suie în trăsură şi merg la “bulivar”.
Principalul mod de expunere folosit în “D-l Goe” este naraţiunea.
În “D-l Goe…” naraţiunea se face la persoana a treia, persoana autorului, când acesta nu participă la acţiune şi prezintă detaşat faptele.