Lefter Popescu(caracterizare)
Fiind de mai mare-ntindere şi cu o aţiune mai complicată decât a schiţei nuvela are şi un nr mai mare de pers cu importanţă diferită în derularea evenimentelor.
Aşa se explică şi faptul că în opera literară “două loturi”, fiind o nuvelă întâlnim un pers principal “Lefter Popescu” , pers secundare(doamna Popescu, căp. Pandele, comisarul Turtureanu) şi episodice (şeful lui Lefter Popescu, bancherul etc.)
Lefter Popescu este pers principal al nuvelei deoarece participă la toate momentele acţiunii iar toate celelalte pers acţionează în funcţie de comportamentul şi atitudinea lui, de relaţia relaţia pe care o stabilesc cu acesta, cu cele mai multe dintre ele aflându-se într-un conflict temporar sau de durată .
El este un mic funcţionar un slujbaş neînsemnat al statului care duce o existenţă strâmtorată, starea lui socială şi materială ,lipsa banilor (Lefter) şi banalitate(Popescu) nume predestinat unui om care nu are nici un fel de câştig în viaţă.
Se hrăneşte cu iluzia ca s-ar putea îmbogăţii pe neaşteptate deşi iniţial se arată neîncrezător în şansa de a câştiga, pesimist după propria mărturisire “Ţi-ai găsit! Eu şi noroc!”
Găsire lozurilor pt el devenise o obsesie. E gata să renunţe la slujbă şi se află într-o permanentă agitaţie. Neliniştea sa continuă este remarcată şi de Turtureanu.
Când află de jachetă este continuu impulsiv, violent, brutal şi intră-n conflict cu toţi indiferent că e vorba de soţie, de prieteni sau de duşmani .
Se manifestă astfel deoarece este suspicios şi are impresia că toată lumea i se opune de a deveni bogat.
Are şi momente de generozitate dar este o generozitate interesantă căci oferă un anumit procent din posibilul câştig căp. Pandele numai pt a respecta că se câştigă doar cu banii de împrumut, iar comisarul este dispus să-i acorde un procent şi mai mare pt a face presiuni asupra ţigîncilor şă înapoieze biletele .Afectiv Lefter Popescu evoluază între speranţă şi disperare şi apoi trece de la deznădejde la explozii de furie: ţipă la soţie ,sparge farfuriile, o bate pe ţigancă, şi-l apostrofeză până şi pe comisarul Turtureanu.
În momentul găsirii biletelor trăieşte o clipă de supremă satisfacţie şi fericit că poate să-l trateze şi să-i vorbească şefului de la egal la egal îşi înaintează demisia strecurând o doză de ironie.
Fericirea ţine însă destul de puţin pt că biletele erau inversate şi atunci când constată că visul său de îmbogăţire s-a năruit disperarea atinge cote maxime şi se comportă ca un nebun: îl jigneşte pe bancher, îşi dă palme şi pumni, bate din picioare, se jeleşte , face un tărăboi de nedescris.
Cu toate aceste manifestări ale sale Lefter Popescu este un om obişnuit însă situaţia în care se află este neobişnuită şi de aceea comportamentul său nu este normal. El nu este un inadaptat, un revoltat ci este o victimă a hazardului.
De remarcat este şi faptul că în ciuda faptelor comice în care este prezentat pers atitudinea scriitorului nu este batjocoritoare ci-l învăluie cu multă înţelegere şi chiar compasiune.
Trăsăturile de caracter ale pers sunt prezentate după cum am văzut atât direct de către autor, de alte pers sau de pers însuşi ori se desprind indirect din faptele, comportamentul, gândurile şi frământările sale din limbajul folosit şi chiar din numele purtat.
marți, 13 mai 2008
