Referate

În ţara noastră, dar şi în alte regiuni de pe Glob, în multe locuri ieşirea gazelor din subsol la suprafaţă determină deplasarea apei din adânc şi antrenarea particulelor argiloase şi nisipoase din straturile de rocă.Rezulta un noroi mai mult sau mai puţin vâscos ,ce se ridică prin crăpăturile ce taie straturile şi care , odată ajuns la suprafaţă ,se revarsă creând în timp un relief specific.Cel mai adesea rezultă conuri şi platouri cu dimensiuni variabile ,dar mici.Aceste forme ,şi
într-o anumită măsură mecanismul circulaţiei materiei şi construcţiei lor ,se apropie mult de cel al marilor efuziuni de lavă ce creează aparatele vulcanice,de unde şi numele ce le-a fost dat.Diferenţele dintre ele sunt enorme ,trei fiind esenţiale : dimensiunile (câţiva zeci de metri pătraţi până la câteva hectare în raport cu câţiva km2),natura materiei ce se deplasează(noroi faţă de topituri de rocă) şi durata existenţei formelor de relief create (doi-trei ani la vulcanii noro-
ioşi şi zeci de mii de ani la vulcanii propriu-zişi).

Astfel de fenomene naturale ,în ţara noastră ,se produc frecvent Subcarpaţi, dar au fost descrise în ultimii 150 de ani şi în alte locuri(ex.la Haşag ,lângă Ocna Sibiului ,sau la Homorod ,la Bazna ,în dealurile Transilvaniei apoi şi în unele locuri din Moldova unde sunt numiţi ,,gloduri” sau ,,ochiuri de gloduri”).
Dar ,formele cele mai interesante ,care au dimensiunile cele mai mari şi unde procesele au o intensitate deosebită ,sunt întâlnite în Subcarpaţii Buzăului ,pe un aliniament de cca. 20 km ,între aşezările Berca şi Arbănaşi.
Lângă schela din marginea satului Berca există un platou argilo-nisipos care a rezultat din slabe erupţii noroioase.La cca. 10 km ,pe stânga drumului pietruit ,se află platoul Pâclele Mici , unde există cel mai mare număr de vulcani ce au conuri ,cratere cu dimensiuni extrem de variate ,precum şi o morfologie complexă ,rezultată pe de o parte din acumularea noroiului ,iar pe de altă parte, din şiroirea apei de ploaie.Repartiţia acestora este neuniformă ,distingându-se cel puţin trei situaţii.În est există un sector de platou nisipo-argilos relativ neted ,slab fragmentat ,pe care activitaţile vulcanice au încetat sau sunt extrem de reduse.În centru şi vest se află sectorul cu cel mai mare număr de conuri de noroi ce apar sub formele de grupări de 3-5 vulcani cu înălţimi de 2-8m ,cu cratere ce au diametre de 10-100cm din care iese noroi vâscos ,care se scurge sub formă de limbi ce ating lungimi de 20-50cm.

Dacă în jurul craterului noroiul este proaspăt sau în curs de uscare, la mijlocul şi la periferia conului ,el este uscat şi brăzdat de crăpături de uscăciune ce se îscriu în sisteme poligonale cu dimensiuni variabile.La ploi ,apa se scurge în şuviţe pe flacurile conurilor creând prin eroziune pe acestea un ansamblu de şănţuleţe ,rigole ,ravene ;la exterior materialele transportate prin acumulare,dau poale prelungi pe care apa se împrăştie.Cel de-al treilea sector se află la jumătatea nordică a platoului.Aici apar două aspecte distincte.Mai întâi se im-
pun conurile de noroi aplatizate ,dar cu cratere foarte largi(1-5m),din care se revarsă în toate direcţiile un noroi fluid care se împrăştie pe distanţe de 50-150m.În al doilea rând ,la exteriorul acestora ,platoul este intens fragmentat de ravene şi torenţi adânci ,interfluviile dintre ele fiind transformate în creste ,situaţie care creează imaginea unui peisaj dezolant(pământuri rele).
Platoul Pâclele Mici constituie o rezervaţie naturală(9,4 ha),din 1924 ,obiectul protecţiei fiind peisajul impus de relief şi două specii de plante halofile-Nitraria schoberi şi Obione verrucifera-aflate în extremitatea vestică a arealului lor.