joi, 15 mai 2008

Zonele biopedoclimatice

Zonă biopedoclimatică = fâşie a suprafaţei terestre care are o anumită omogenitate a celor trei elemente: climă, vegetaţie şi soluri
1. Pădurile ecuatoriale
• Aceste păduri sunt întâlnite în zona ecuatorială: Bazinul Amazonului (selvasul), Bazinul Congo, Nigeria, Golful Guineii, Arhipelagul Indonezian, Filipine şi N-E Australiei.
• Permanenta umezeală şi căldură au condus la dezvoltarea unei vegetaţii luxuriante, etajată în funcţie de înălţimea arborilor în trei trepte, cei mai înalţi arbori ajungând la înălţimea de 50-70 m.
• Dintre arbori mai răspândiţi sunt palmierii, aba-nosul, mahonul, palisandrul, arborele de cauciuc, arborele de chinină ş.a.
• Pe trunchiurile arborilor se sprijină şi se încolăcesc liane şi alte plante epifite între care binecunoscutele orhidee şi diferite ferigi.



• Pădurile ecuatoriale sunt foarte dense, întunecoase şi greu de străbătut.
• În regiunile litorale din zona ecuatorială se pot forma şi păduri cu mangrove.
• Fauna cuprinde zeci de mii de specii de insecte, numeroase păsări (pasărea paradisului, papagali) şi reptile.
• Dintre mamifere, sunt răspândite maimuţele (gorila, cimpanzeul, pavianul, babuinul, urangutanul, gibonul), animalele carnivore, similare celor din savane.
• Predomină feralsolurile (laterite).

2. Pădurile musonice
• Sunt localizate în E şi N-E Indiei, Pen. Indochina, unde climatul prezintă două sezoane distincte.
• Pădurile îşi pierd frunzele în anotimpul secetos, corespunzător musonului de iarnă.
• Pădurile sunt alcătuite din santal, teck, bambus.
• Fauna cuprinde specii de maimuţe, tigrul, pantera, elefantul ş.a.
• Se întâlnesc soluri lateritice, sărace în nutrienţi.
3. Savanele
• Savana este formată din ierburi înalte şi pâlcuri de arbori.
• Se întâlneşte în Africa, America de Sud şi în N şi N-E Australiei.
• Climatul este caracterizat prin existenţa a două sezoane distincte: unul cald şi umed (vara) şi unul secetos (iarna).
• Vegetaţia este formată din arbori (baobabul, palmierul de savană, acaccia) şi ierburi înalte xerofite (iarba elefanţilor).
• Savana poartă diverse denumiri: campo-cerrado şi caatinga în Brazilia, llanos în Venezuela.
• În lungul râurilor mari se formează păduri-galerii.
• Fauna cuprinde specii de ierbivore (antilopa,

bivolul, girafa, zebra) şi carnivore (leul, tigrul, ghepardul, pantera).
• În apele râurilor mari trăieşte crocodilul, iar în apropierea lor rinocerul şi hipopotamul.
• În Australia se întâlneşte cangurul.
• Dintre păsări se remarcă păsările alergătoare: struţul în Africa, nandu în America de Sud şi emu în Australia.
• Se întâlnesc soluri roşii de savană.
4. Deşerturile şi semideşerturile
• Se găsesc de-a lungul tropicelor, în interiorul continentelor.
• Se caracterizează prin precipitaţii foarte reduse (sub 200 mm/an) şi temperaturi ridicate, cu variaţii mari diurne.
• Plantele sunt adaptate la uscăciune. Sistemul radicular este foarte bine dezvoltat, unele frunze sunt transformate în spini şi acoperite cu ceară şi perişori, fiind limitată astfel transpiraţia.
• Se întâlnesc specii de cactuşi, agave, ierburi xerofite ş.a.
• Fauna este reprezentată prin specii de şerpi, scorpioni, insecte, cămile, cai sălbatici (în Deşertul Gobi), lame (în Atacama), struţul african (în Deşertul Kalahari) ş.a. Solurile sunt roşii.


5. Vegetaţia mediteraneană
• Se extind între 30 şi 40 grade latitudine şi cuprind teritoriile din jurul Mării Mediterane, din Pen. California şi din Australia de S-V.
• Climatul este caracterizat prin veri calde şi secetoase şi ierni blânde şi ploioase.
• Vegetaţia este formată din arbori veşnic verzi: stejarul de plută, stejarul veşnic verde, pinul de Alep, măslinul sălbatic, iar în Australia este caracteristic eucaliptul şi salcâmul.
• Cea mai mare parte a vegetaţiei mediteraneene a fost distrusă prin defrişare, locul lor fiind luat de tufişuri dese numite maquis şi garriga în sudul Europei, iar în California, chaparral.
• Fauna cuprinde: insecte, vipera cu corn, broasca ţestoasă, magotul, şacalul ş.a. Soluri: terra rosa.