Referate

Copyright © http://www.referat.evonet.ro ™
Transmisiune digitală
Transimisiunile digitale sunt o modalitate de comunicare bazată pe transmisiuni discrete de date. Sunt considerate a fi viitorul în comunicaţii. De mulţi ani omul a vrut să folosească cât mai profitabil descoperirile sale, si se pare că tehnica digitala i-a oferit posibilitatea aceasta.
Transmisiunile digitale, cu cod în impulsuri PCM (Pulse Code Modulation), au apărut din nevoia oamenilor de a folosii cât mai eficient banda de transmisie. Încă din 1954 în Statele Unite au funcţionat sisteme bazate pe acest principiu, care aveau capacitatea de a multiplexa pe acelaşi suport de Cupru, 24 de canale telefonice.
În Europa, se foloseşte acelaşi principiu de codare, dar pe suportul de transmisie se trimit 30 de canale telefonice. Înaintea sistemului de transmisie PCM, specialiştii au mai încercat alte metode de multiplexare, si anume TDM (Multiplexare cu Diviziune în Timp) si FDM (Multiplexare cu Diviziune în Frecvenţă), dar care aveau foarte multe inconveniente tehnice. Principiul de transmisie PCM, este relativ simplu, şi constă in faptul că semnalul util este eşantionat (se iau doar anumite părţi din el), se codeaza printr-un algoritm de codare, iar la recepţie, semnalul este refăcut din eşantioanele sale. Acest semnal de linie PCM, este practic imun la perturbaţii electromagnetice, iar principiul lui de codare conferă o anumita secretizare a informatiei transmise. Dintre cele mai utilizate coduri de linie amintim :
• NRZ
• AMI
• HDB3
• CMI
Codurile HDB3 se folosesc la transmisii cu viteze de pâna la 140 Mbit/s, iar codurile CMI se folosesc la peste 140 Mbit/s. Codul HDB3 asigură o densitate de pulsuri suficientă pentru a reface semnalul util, dar este vulnerabil la salturile de fază ale impulsurilor. Codul CMI asigură o densitate foarte mare a impulsurilor, fapt care-l face portivit la transmiterea semnalelor de viteză mare, iar tactul de sincronizare al echipamentelor este extras deasemenea foarte uşor.
Din punct de vedere al sincronizării retelelor de transmisiuni se întâlnesc două tipuri de echipamente :
• PDH (Plesiochronous Digital Hierarchy)
• SDH (Sincronous Digital Hierarchy)
Mai există şi un al treilea tip de echipament ATM (Asincronous Time Multiplexer) la care sincronizarea reţelei se face în mod asincron, şi la care banda alocată canalelor utile este alocată dinamic, de aici si avantajele lui faţă de cele sincrone.
Vitezele de bază folosite de echipamentele de transmisiuni digitale sunt următoarele :
• 2 Mbit/s – 30 canale telefonice de 64 Kbit/s
• 8 Mbit/s – 4 X 30 canale telefonice
• 34 Mbit/s – 16X30 canale telefonice
• 140 Mbit/s – 52X30 canale telefonice
• STM-1
• STM-4
• STM-16
• STM-64
Copyright © http://www.referat.evonet.ro ™
•